Daca stau si ma gandesc, nu stiu "cat de dj" am fost, dar eram omul ala care punea muzica faina si lumea se distra, imi placea sa ma adaptez dupa fiecare si sa fac totul sa fie bine, chiar si in afara pupitrului.
Nu am de gand sa dau vreun nume, fie de locatie sau de personal, ideea nu este de a pune intr-o lumina proasta pe cineva sau ceva, doar sa explic niste lucruri si sa raspund la niste intrebari puse de oamenii ce au fost acolo, oameni cu care m-am distratat, oameni cu care am stat in liniste si racoare atunci cand am fost dati afara, da, de multe ori.
Nu am de gand nici sa ma plang de lucruri ce am decis sa le fac de buna voie, lucruri pozitive, desigur, o faceam pentru ca voiam sa fie bine, pentru ca imi facea placere sa vad un progres constant si sa aduc distractia si comoditatea la un nivel mult mai mare, intr-un fel ce nu il mai gasesti la noi in oras, pentru ca da, nu mai sunt oameni interesati sa te intrebe ce gen de muzica asculti, ce piese sau artisti iti plac, nu mai sunt barmani care sa tina minte nici bautura ta preferata si la ce temperatura o vrei.
Unde am fost eu, personalul era compus din doua fete, iar cand spun personal ma refer strict la fetele ce faceau vanzare, serveau mancare si trebuia sa dea cu matura la sfarsit, repet, trebuia, pentru ca de cele mai multe ori se rezuma totul la atat. Acest personal micut si frustrat era tinta unei exploatari nemiloase, pe care o intelegeam, dar nu aveam puterea sa o opresc.
Stiu ca daca eu si restul clientilor, care erau din ce in ce mai multi, am fi plecat din timp acasa, ar fi fost mai ok, dar acest ok era doar pentru personal, nu si pentru omul ce a plecat de acasa sa se distreze, sa vina sa iti bea o bere in pub si sa se simta bine, pur si simplu nu poti sa ii tai felia unui om in situatia asta, indiferent ca esti acolo de 24 de ore si nu mai vrei sa ii dai de baut pentru ca te gandesti la patul tau ce te asteapta trist acasa.
Am sa aduc drept scuza oboseala pentru momentele in care cineva, cum am spus, nu dau nume, dormea pe undeva prin spate, sau cand altcineva disparea pentru foarte mult timp si nu stiu unde era, sau cand telefonul era o preocupare mai mare decat omul ce astepta sa "sparga" niste bani in fata barului si trebuia sa insiste, sa dea in clopot, sa fluere, sa urle ca sa fie auzit si servit intr-un final, da..nu este deloc placut pentru client si cu siguranta nu vrea sa repete experienta cand sticlele de la masa se vor termina.
Tot oboseala si programul incarcat de evenimente si alti oameni mai bogati decat consumatorii de jos erau motivul pentru care podeaua ti se lipea de picioare, da, nu te lipeai tu de podea, ca daca te lipesti, se intampla intr-un loc, nu simti podeaua lipita de tine pe oriunde ai merge.
Stiu si ca lumea era nesimtita si se picura pe jos, de parca asta ar fi fost planul de acasa in loc sa foloseasca wc-ul intr-un mod civilizat, dar asta nu este un motiv bun pentru a scuza intalnirile ce le aveam in fiecare saptamana cu aceleasi urme de ADN nesters de pe jos, cu acelasi mop jegos ce isi terminase perioada de viata de mult timp, si nici pentru zilele in care mopul era pus la treaba din wc-uri si continua "dansul" prin tot pub-ul in aceasi apa cu acelasi mop scufundat de cateva ori intr-o solutie pusa in cantitate minuscula, iar apa pe masura pentru a nu face diluarea prea tare.
Aveam program? Da, aveam. Dar era pus in aplicare doar atunci cand trebuia sa plecam pentru ca l-am dapasit, insa atunci cand eram dati afara INAINTE de program nu ii pasa nimanui; si cand ma gandesc ca au plecat multi fara sa isi termine berile pe care au dat BANI, si vorba aia, nu erau chiar oamenii care isi permiteau sa cumpere o bere si sa ii doara in partea dorsala ca si-ar permite altele dupa, erau oamenii care de cele mai multe ori faceau un sacrificiu sa fie acolo, in numele distractiei, si in numele numarului de "sa fim multi ca sa mai stam", da asta era o grija aproape permanenta a clientilor, ca daca sunt mai putini de 10-15 vor fi dati afara, chiar daca faceau consumatie.
Cum era cu caldura? Era rau. De cele mai multe ori caldura era oprita de o alta tanti ce avea autoritatea absoluta asupra centralei si lua sau i se impunea decizia de a da totul pe off cand pleca spre casa. Insistentele noastre cu dardaitul intre dinti de a porni caldura erau in zadar. Nu se voia consum, se voia doar consumatie, iar oamenii, precum am spus, erau pregatiti si cat se putea de dornici sa faca asta, dar nici sa bei o bere tremurand iarna in subteran nu este placut, dar asa este cand stai cu haina groasa pe tine si nu trebuie sa ai activitate, nu iti pasa de cum se simt clientii, sa dea cu gecile pe ei, da-i dracu, si sa cumpere bautura, ca de aia au venit, si sa o termine repede ca eu vreau sa plec devreme acasa..poate maine e eveniment si trebuie sa ma prezint la exploatare, ce stiti voi?
Dar ce stiu eu? Multe, doar ca treaba mea nu este sa stiu lucruri, tot asa cum treaba mea nu era sa schimb lucruri cat timp totul mergea bine si nimeni nu se plangea, pentru ca da, exploatarile nu se plang, pana la urma este motivul pentru care au ajuns exploatari si le convine asta. Principala mea treaba, din punct de vedere moral impus, era sa tac dracu din gura si sa plec acasa atunci cand mi se spune, dar nu puteam face asta.
De ce? Pentru ca e DE CACAT sa dai oamenii afara cand iti fac consumatie, e DE CACAT sa promovezi evenimente si sa nu le lasi sa se termine, e DE CACAT sa le spui ca vor putea sta pana la 7 dimineata, dar la 4 sa anunti inchiderea cu 10 minute mai devreme si sa ii fortezi sa isi termine bauturile, e DE CACAT sa iti iei geanta, geaca si sa stingi luminile ca sa dai de inteles ca nu vrei sa mai stai, e DE CACAT sa refuzi sa le mai dai de baut, in ideea in care scopul locatiei este de a produce BANI, de a face VANZARE.
La urma urmei eu ce promovam? Temporaritatea unei distractii ce putea lua sfarsit oricum. Cine era ala care si-o lua in gura la sfarsit? Omul care ii chema, desigur. Eu eram cel care picam DE CACAT cand clientii plecau acasa cu fetele plouate ca au fost dati afara mai devreme decat trebuia. Au stat si au indurat in frig, au tremurat cu mana pe sticla, au dansat sa se incalzeasca si au baut pana au ramas fara bani de taxi, iar singurul om care aprecia ce au facut ei, eram eu, cel care trebuia sa le spuna ca trebuie sa plece, si nu o faceam din motive financiare, ca nu imi faceau mie vanzare ci pentru ca au venit sa se distreze alaturi de mine cand puteau face orice altceva cu timpul lor, oriunde altundeva.
Poate despre mine se credea ca m-as imbogati pe treaba asta, nu stiu, zic si eu ca or fi oameni care nu ma cunosc prea bine si cred asta, dar daca dau cu banu' cade partea cu voluntariat, insa nu intru in discutie pentru ca am spus de la inceput ca nu o sa ma plang de lucrurile pe care am decis sa le fac DE BUNA VOIE.
Insa, o alta chestie ce ma frustreaza foarte tare, este faptul ca sunt oameni ce au parasit locatii concurente pentru a veni acolo unde eram eu. Chiar erau oameni ce au renuntat la locurile in care mergeau din totdeauna, nu stiu daca au facut-o pentru ca s-au plictistit unde erau si a intervenit monotonia sau chiar era atat de fain unde eram eu incat voiau sa vina si ei. Acesti oameni faceau consumatie masiva, din punctul meu de vedere, poate pentru altii aceasta masivitate se rezuma la niste cifre pentru care eu as sta mult timp sa numar, dar facand o comparatie intre ce era la (re)inceput si ce devenea, toate duceau spre mai bine, eram pe drumul cel bun.
Veneau si oameni noi, incepuse sa se diversifice publicul, se ducea vorba, stiau tot mai multi si bine inteles ca oamenii stateau (sau ar fi stat) tot mai mult.
Dar sa ii acuzi ca au venit cu bautura de acasa? Mai ales cand TU stii ce vanzare ai facut, ai cifrele in mana cu tot cu bani si minti doar pentru ca iti era somn? Poate daca iti faceai obiceiul de a aduna sticlele goale lasate de oameni pe masa, ai fi avut o evidenta mai ampla.
Asa a luat sfarsit totul. Cand prindeam (noi, toti) cheia succesului, s-a prabusit usa, metaforic vorbind, nu s-a stricat nimic in realitate.
Initiativele noi erau de succes, oamenii jucau jocuri ce nu au mai fost puse in practica in acest oras, poate nici in discutie, temele de evenimente erau si ele noi, iar multi ramaneau sub semnul intrebarii pana veneau sa isi satisfaca in totalitate curiozitatea.
Dar, uite ca exista un mic nucleu, urat si al dracu intre exploatare, distractie, inovatie, devotament, oboseala, lacomie si frustrare.
Un nucleu ce sta undeva la mijloc si isi face de cap, un fel de ghimpe, dar nu ma refer la o persoana, ma refer doar la situatia in sine, la o bucata de karma ce face lucrurile sa nu mai corespunda, sa nu mai tina totul la nivel de comunicare si intelegere, ca un lant la bicicleta cu o zala sarita, merge cat mai poate, dupa care se impotmoleste undeva si ramane tot sistemul blocat...apoi, degeaba pui alta buna, ai cam pierdut cursa si ai de tras tare din urma ca sa afli ca tot tarziu ajungi, ultimul!
In final, pot spune ca vad partea plina a paharului. Ma bucur ca am legat noi (si multe) prietenii, ca am o gasca de oameni ce or sa ma urmeze acolo unde ii chem si cu care pot sa beau o bere chiar si acasa, nu ii voi da afara oricat ar vrea sa bea. Ma bucur ca am realizat ca ascult mai multa muzica decat credeam, chiar si mai multe genuri, am sa le multumesc lor pentru asta, se stiu ei (si nu, nu m-am apucat de manele, nu o sa se intample vreodata!)
Am sa apreciez in suflet, ranjind poate ca prostu' singur toate momentele frumoase, momentele amuzante si intreaga noastra unitate din fiecare saptamana. Am sa le multumesc (si in numele altora) celor care au facut curat pe jos, au sters mesele, au spalat pahare, au carat navete, au golit scrumiere, au facut vanzare, au facut promovare - fara sa ii puna cineva! Le multumesc si celor care au fost acolo cel putin odata, chiar daca mie nu mi-a multumit nimeni pentru nimic din cele facute, nu asta caut, si sper ca potecile noastre sa ramana intersectate in continuare, indiferent de loc, ocazie si anotimp. A fost frumos, dar nu s-a terminat din cauza mea!
Ps: S-a inchis.
